…Timp
Încotro mergi?
Spre ce meleaguri noi, grăbit, alergi?…”
Foștii absolvenți ai promoției care a încheiat gimnaziul în urmă cu 50 de ani, pe atunci elevi ai Școlii Gimnaziale nr. 25, Ploiești, au revenit în locul unde au scris primele pagini ale propriilor povești de viață. Alături de ei s-au aflat foști profesori, colegi și prieteni, oameni uniți de amintiri care au rămas vii peste jumătate de secol.
Au fost momente în care timpul a părut că se oprește. Priviri care s-au recunoscut după zeci de ani, îmbrățișări care au șters distanța dintre generații, fotografii răsfoite cu emoție și povești depănate cu zâmbetul pe buze, dar și cu lacrimi în ochi. Lacrimi ale bucuriei revederii, ale recunoștinței pentru anii petrecuți împreună și ale dorului pentru cei care rămân veșnic în inimile noastre.
Școala nu este doar o clădire. Ea este suma oamenilor care îi trec pragul, a lecțiilor învățate, a prieteniilor legate și a visurilor care prind aripi. Astăzi am avut privilegiul de a vedea cum legăturile create între băncile școlii pot rezista unei vieți întregi.
Pentru câteva ore, foștii elevi au redevenit copiii de altădată, iar ecoul pașilor lor pe holurile școlii a readus la viață amintiri prețioase, păstrate cu grijă timp de cinci decenii.






Add Comment